Vinul (conceptul, forma și conținutul)

Vinul - un atribut obligatoriu al laturii subiective a infracțiunii. dreptul penal român se află în poziția de imputare subiective, t. e. persoana supusă răspunderii penale numai pentru acele acțiuni social-periculoase (inacțiunii) și consecințe sociale periculoase pentru care vina lui. Răspunderea penală pentru dauneze nevinovat nu este permis.

Vinovatia este o atitudine mentală a unei persoane în legătură cu un ei continua acțiuni social-periculoase (inacțiunii) și consecințele acesteia.

- această relație ca o atitudine mentală;

- este legată de oameni, societate, valorile și idealurile sale, obiecte ale lumii exterioare și a intereselor sale.

- intenție - făptuitorul este conștient de pericolul social al faptei sale, să prevadă consecințele sale, și caută cauza lor sau cu bună știință permite lor ofensivă;

- neglijență - contravenientului, a prevăzut posibilitatea consecințelor socialmente periculoase ale acțiunilor sale, dar fără motive suficiente cu încredere numărate pe pentru a le preveni sau nu prevedea astfel de consecințe, dar cu grija si chibzuire necesare ar trebui să aibă și ar putea să le fi prevăzut.

Intenție și a tipurilor sale. Crime cu două forme de vinovăție

Crimă comisă cu intenție, un act săvârșit cu intenție directă sau indirectă.

Premeditarea se caracterizează prin două caracteristici:

- cu intenție directă, exprimată în fața conștientizării pericolului social al acțiunilor sale (inacțiunii), care prevăd posibilitatea sau inevitabilitatea consecințelor social periculoase;

- intenție indirectă - în recunoașterea fața pericolului social al acțiunilor sale (inacțiunea) și prevăzând posibilitatea de a consecințelor social periculoase;

- indicarea intenționată de intenție directă se caracterizează prin dorința făptuitorului, a consecințelor social periculoase;

- indicarea intenționată de intenție indirectă - reticența, dar asumarea conștientă de apariția acestor efecte sau atitudine indiferentă față de aceste efecte.

Diferențele intenție directă și indirectă:

- din motive intelectuale - cu intenția directă de a anticipa consecințele caracterului este în intervalul de previziune a inevitabilitatea posibilitatea reală de apariție a acestora. Pentru aceeași predicție indirectă intenție este între posibilitatea reală de abstracte;

- pe baza vointa puternica - cu intenție directă o persoană care dorește să atace efectele previzibile.

Cu poate să apară indirectă atitudine fermă intenția de a consecințelor:

- reticența, dar asumarea conștientă a consecințelor atunci când o persoană care dorește să obțină un rezultat diferit, cu toate acestea, comite acte care au ca rezultat consecințe sociale periculoase nedorite pot surveni;

- într-o atitudine indiferentă față de posibilitatea de apariție a unor efecte secundare din punct de vedere social actele periculoase comise atunci când în acest sens pot fi urmărite indiferență totală față de interesele, nevoile, nevoile altor persoane, societate sau de stat.

În plus față de principalele două tipuri de intenție menționate în lege, în teoria dreptului penal încă standului și alte soiuri de intenție:

1) Prin condiții de formare se disting:

- premeditarea se caracterizează prin faptul că infractorul a venit la decizia de a comite o infracțiune în avans pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, până la împlinirea infracțiunii gândit la toate aspectele esențiale ale săvîrșirii ei, să dezvolte un plan, cu condiția unele dintre componentele sale;

- intenție brusc apărut se caracterizează prin faptul că făptuitorul execută intenția de a comite o infracțiune sau imediat după o ușoară perioadă de timp după producerea acestuia, nu gândesc la detaliile infracțiunii;

- intenție afectiv - intenția este cauzată în focul pasiunii;

2) În funcție de gradul de previziune sub rezerva consecințele acțiunilor lor se disting:

- o intenție specifică - se caracterizează prin faptul că atunci când făptuitorul anticipează consecințe penale clare ale acțiunilor sale;

- intenție nespecificată - se caracterizează prin faptul că făptuitorul atunci când anticipează că, ca urmare a acțiunilor sale (inacțiunii) vin consecințe penale, dar nu reușește să facă acest lucru în sine destul de clar.

Astfel nepăsare poate fi sub formă de a fi așa, și sub formă de neglijență. Codul penal infracțiunea cu două forme de vinovăție a primit o expresie destul de clar. În cazul în care legiuitorul în descrierea circumstanțelor agravante puncte de crimă pentru a avansa consecințe grave concrete prin neglijență, în acest caz, există o crimă cu două forme de vinovăție.

Trebuie amintit că, dacă faptul de încălcare a normelor relevante în absența unor consecințe grave constituie doar o contravenție administrativă, atitudinea neglijentă față de consecințele grave nu creează două forme de vinovăție, dar crima este considerată a fi lipsit de griji. Crimele comise cu două forme de vinovăție sunt recunoscute ca fiind comise în mod intenționat.